Biden avertizează asupra unui „punct de cotitură" în ultimul său discurs la ONU

În ultimul său discurs la ONU ca președinte al SUA, Biden a evidențiat necesitatea unității globale în fața crizelor actuale. El a subliniat importanța sprijinirii Ucrainei, gestionării competiției cu China și pregătirii pentru impactul viitor al inteligenței artificiale, solicitând în același timp reforma ONU și angajamentul continuu față de democrație.

Puteți citi mai jos traducerea în limba română a videoclipului

Stimați lideri, astăzi este a patra oară când am marea onoare de a mă adresa acestei Adunări în calitate de Președinte al Statelor Unite.

Va fi și ultima dată.

Am fost martor la o remarcabilă desfășurare a istoriei.

Am fost ales pentru prima dată în funcția publică în Statele Unite ale Americii ca Senator în 1972.

Știu că par de parcă aș avea doar 40 de ani, sunt conștient de asta.

Aveam 29 de ani.

Pe atunci, trăiam într-un moment de cotitură, o perioadă de tensiune și incertitudine.

Lumea era divizată de Războiul Rece.

Orientul Mijlociu se îndrepta spre război.

America era în război în Vietnam, cel mai lung război din istoria Americii la acel moment.

Țara noastră era divizată și furioasă, și existau întrebări despre rezistența și viitorul nostru.

Dar chiar și atunci, am intrat în viața publică nu din disperare, ci din optimism.

Statele Unite și lumea au trecut peste acel moment.

Nu a fost ușor sau simplu, fără eșecuri semnificative, dar am reușit să reducem amenințarea armelor nucleare prin controlul armamentului și apoi să punem capăt Războiului Rece.

Israelul și Egiptul au intrat în război, dar apoi au forjat o pace istorică.

Am pus capăt războiului din Vietnam.

Anul trecut, la Hanoi, m-am întâlnit cu conducerea vietnameză.

Am ridicat parteneriatul nostru la cel mai înalt nivel.

Este o dovadă a rezilienței spiritului uman și a capacității de reconciliere.

Astăzi, Statele Unite și Vietnamul sunt parteneri și prieteni, și este o dovadă că chiar și din ororile războiului, există o cale de urmat.

Lucrurile se pot îmbunătăți.

Nu ar trebui să uităm niciodată asta.

Am văzut asta de-a lungul carierei mele.

În anii '80, m-am pronunțat împotriva apartheidului în Africa de Sud, și apoi am văzut cum a căzut regimul rasist.

În anii '90, am lucrat pentru a-l trage la răspundere pe Milosevic pentru crime de război.

A fost tras la răspundere.

Acasă, am scris și am adoptat Legea împotriva violenței asupra femeilor pentru a pune capăt flagelului violenței împotriva femeilor și fetelor, nu doar în America, ci în întreaga lume, așa cum mulți dintre voi ați făcut la rândul vostru.

Dar mai avem atât de multe de făcut, în special împotriva violului și a violenței sexuale ca arme de război și teroare.

Am fost atacați pe 11 septembrie de Al-Qaeda și Osama bin Laden.

L-am adus în fața justiției.

Apoi am ajuns la președinție într-un alt moment de criză și incertitudine.

Am crezut că America trebuia să privească înainte.

Noi provocări, noi amenințări și noi oportunități se aflau în fața noastră.

Trebuia să ne punem într-o poziție din care să putem vedea amenințările, să facem față provocărilor și să profităm de oportunități.

Trebuia să punem capăt erei războiului care a început pe 11 septembrie.

Ca vicepreședinte al președintelui Obama, mi-a cerut să lucrez la încheierea operațiunilor militare din Irak, și am făcut-o, oricât de dureros a fost.

Când am preluat funcția de președinte, Afganistanul înlocuise Vietnamul ca cel mai lung război al Americii.

Eram hotărât să îl închei, și am făcut-o.

A fost o decizie dificilă, dar cea corectă.

Patru președinți americani s-au confruntat cu această decizie, dar eu eram hotărât să nu o las celui de-al cincilea.

A fost o decizie însoțită de tragedie.

13 americani curajoși și-au pierdut viața, alături de sute de afgani, într-un atac sinucigaș cu bombă.

Mă gândesc la acele vieți pierdute în fiecare zi.

Mă gândesc la toate cele 2.461 de decese militare americane de-a lungul celor 20 de ani de război, și la cei 20.744 de militari americani răniți în acțiune.

Mă gândesc la serviciul lor, la sacrificiul lor și la eroismul lor.

Știu că și alte țări și-au pierdut oamenii luptând alături de noi.

Le onorăm și sacrificiile lor.

Pentru a înfrunta viitorul, eram hotărât să reconstruiesc alianțele și parteneriatele țării mele la un nivel nemaiîntâlnit până atunci.

Am reușit.

Am făcut exact asta, de la alianțele tradiționale bazate pe tratate până la noi parteneriate precum Quad, cu Statele Unite, Japonia, Australia și India.

Știu că mulți privesc lumea de astăzi și văd dificultăți, reacționând cu disperare, dar eu nu o fac.

Nu o voi face.

Ca lideri, nu ne putem permite acest lux.

Recunosc provocările din Ucraina până în Gaza și Sudan și dincolo de ele, războiul, foametea, terorismul, brutalitatea, strămutarea record a oamenilor, criza climatică, democrația în pericol, străinii din societățile noastre, promisiunea inteligenței artificiale și riscurile ei semnificative.

Lista continuă, dar poate datorită a tot ce am văzut și a tot ce am făcut împreună de-a lungul deceniilor, am speranță.

Știu că există o cale de urmat.

În 1919, poetul irlandez William Butler Yeats descria o lume, și citez: "unde lucrurile se destramă, centrul nu mai poate rezista, anarhia pură este dezlănțuită asupra lumii", sfârșit citat.

Unii ar putea spune că aceste cuvinte descriu lumea nu doar din 1919, ci și din 2024, dar eu văd o distincție crucială.

În vremurile noastre, centrul a rezistat, lideri și oameni din fiecare regiune și de pe tot spectrul politic au stat împreună, au întors pagina, au întors pagina în cea mai gravă pandemie din ultimul secol.

Ne-am asigurat că COVID nu ne mai controlează viețile.

Am apărat Carta ONU și am asigurat supraviețuirea Ucrainei ca națiune liberă.

Țara mea a făcut cea mai mare investiție în climă și energie curată din istorie, oriunde în lume.

Vor exista întotdeauna forțe care vor încerca să ne dezbine țările și lumea: agresiunea, extremismul, haosul și cinismul, dorința de a ne retrage din lume și de a merge pe cont propriu.

Sarcina noastră, testul nostru, este să ne asigurăm că forțele care ne unesc sunt mai puternice decât cele care ne despart, că principiile parteneriatului pe care venim aici în fiecare an să le susținem pot rezista provocărilor, că centrul rezistă din nou.

Stimați lideri, cred cu adevărat că ne aflăm la un alt punct de inflexiune în istoria lumii.

Alegerile pe care le facem astăzi ne vor determina viitorul pentru decenii de acum înainte.

Vom susține principiile care ne unesc?

Vom rezista ferm împotriva agresiunii?

Vom pune capăt conflictelor care au loc astăzi?

Vom aborda provocările globale precum schimbările climatice, foametea și bolile?

Vom planifica acum oportunitățile și riscurile noilor tehnologii revoluționare?

Vreau să vorbesc astăzi despre fiecare dintre aceste decizii și acțiunile pe care, în opinia mea, trebuie să le întreprindem.

Pentru început, fiecare dintre noi în acest for și-a luat angajamentul față de principiile Cartei ONU de a ne opune agresiunii.

Când Rusia a invadat Ucraina, am fi putut sta deoparte și doar să protestăm, dar vicepreședintele Harris și cu mine am înțeles că acesta era un atac asupra a tot ceea ce această instituție ar trebui să reprezinte.

Așa că, la indicația mea, America a intervenit, oferind asistență masivă în domeniul securității, economic și umanitar.

Aliații noștri din NATO și partenerii din peste 50 de țări s-au ridicat și ei.

Dar cel mai important, poporul ucrainean s-a ridicat.

Cer oamenilor din această sală să se ridice pentru ei.

Vestea bună este că războiul lui Putin a eșuat în obiectivul său principal.

El și-a propus să distrugă Ucraina, dar Ucraina este încă liberă.

Și-a propus să slăbească NATO, dar NATO este mai mare, mai puternic și mai unit ca niciodată, cu doi noi membri, Finlanda și Suedia.

Dar nu putem renunța.

Lumea are acum o altă alegere de făcut.

Vom menține sprijinul nostru pentru a ajuta Ucraina să câștige acest război și să-și păstreze libertatea, sau ne vom retrage și vom lăsa agresiunea să se reia și națiunea să fie distrusă?

Eu știu răspunsul meu.

Nu putem obosi, nu putem întoarce privirea și nu vom renunța la sprijinul nostru pentru Ucraina, nu până când Ucraina va câștiga cu o pace justă și durabilă în spiritul Cartei ONU.

De asemenea, trebuie să ne respectăm principiile în timp ce căutăm să gestionăm responsabil competiția cu China, astfel încât aceasta să nu se transforme în conflict.

Suntem pregătiți să cooperăm în privința provocărilor urgente pentru binele poporului nostru și al oamenilor de pretutindeni.

Recent, am reluat cooperarea cu China pentru a opri fluxul de narcotice sintetice mortale.

Apreciez această colaborare.

Contează pentru oamenii din țara mea și pentru mulți alții din întreaga lume.

În chestiuni de convingere, Statele Unite nu ezită să se opună concurenței economice neloiale, coerciției militare a altor națiuni în Marea Chinei de Sud, să mențină pacea și stabilitatea în Strâmtoarea Taiwan și să protejeze cele mai avansate tehnologii ale noastre, astfel încât acestea să nu poată fi folosite împotriva noastră sau a partenerilor noștri.

În același timp, vom continua să ne consolidăm rețeaua de alianțe și parteneriate în întreaga regiune Indo-Pacific.

Aceste parteneriate nu sunt îndreptate împotriva niciunei națiuni.

Ele sunt pilonii pentru o regiune Indo-Pacific liberă, deschisă, sigură și pașnică.

De asemenea, lucrăm pentru a aduce mai multă pace și stabilitate în Orientul Mijlociu.

Lumea nu trebuie să se ferească de ororile din 7 octombrie.

Orice țară, orice țară, ar avea dreptul și responsabilitatea de a se asigura că un astfel de atac nu se va mai putea repeta niciodată.

Mii de teroriști înarmați ai Hamas au invadat un stat suveran, măcelărind și masacrând peste 1.200 de oameni, inclusiv 46 de americani, în casele lor și la un festival de muzică.

Acte de violență sexuală abominabile, 250 de nevinovați luați ostatici.

M-am întâlnit cu familiile acelor ostatici.

Am plâns alături de ei.

Trec prin iad.

Și civilii nevinovați din Gaza trec prin iad, mii și mii uciși, inclusiv lucrători umanitari.

Prea multe familii strămutate, înghesuindu-se în corturi, confruntându-se cu o situație umanitară dezastruoasă.

Ei nu au cerut niciodată acest război pe care Hamas l-a început.

Am propus împreună cu Qatar și Egipt un acord de încetare a focului și eliberare a ostaticilor.

A fost aprobat de Consiliul de Securitate al ONU.

Acum este momentul ca părțile să finalizeze termenii, să aducă ostaticii acasă și să asigure securitatea pentru Israel și Gaza, eliberată de sub controlul Hamas, să ușureze suferința din Gaza și să pună capăt acestui război început pe 7 octombrie.

De pe 7 octombrie, am fost, de asemenea, hotărâți să prevenim un război mai larg care să cuprindă întreaga regiune.

Hezbollah, neprovocată, s-a alăturat atacului din 7 octombrie, lansând rachete asupra Israelului.

Aproape un an mai târziu, prea mulți de ambele părți ale graniței israeliano-libaneze rămân strămutați.

Un război la scară largă nu este în interesul nimănui.

Chiar dacă situația s-a intensificat, o soluție diplomatică este încă posibilă.

De fapt, rămâne singura cale către o securitate durabilă care să permită rezidenților din ambele țări să se întoarcă în siguranță la casele lor de la graniță.

Și asta este ceea ce lucrăm — asta este ceea ce lucrăm neobosit să realizăm.

Privind spre viitor, trebuie să abordăm și creșterea violenței împotriva palestinienilor nevinovați din Cisiordania și să creăm condițiile pentru un viitor mai bun, inclusiv o soluție cu două state în care lumea — în care Israelul se bucură de securitate și pace și recunoaștere deplină și relații normalizate cu toți vecinii săi, unde palestinienii trăiesc în securitate, demnitate și autodeterminare.

Și un stat al lor propriu.

Progresul către pace ne va pune într-o poziție mai puternică pentru a face față amenințării continue reprezentate de Iran.

Împreună, trebuie să privăm de oxigen proxiile sale teroriste, care au cerut mai multe atacuri de tipul celui din 7 octombrie, și să ne asigurăm că Iranul nu va obține niciodată o armă nucleară.

Gaza nu este singurul conflict care merită indignarea noastră.

În Sudan, un război civil sângeros a declanșat una dintre cele mai grave crize umanitare din lume.

Opt milioane - opt milioane de oameni în pragul foametei.

Sute de mii sunt deja acolo.

Atrocități în Darfur și în alte părți.

Statele Unite au condus lumea în furnizarea de ajutor umanitar pentru Sudan.

Și împreună cu partenerii noștri, am condus discuțiile diplomatice pentru a încerca să aducem tăcere armelor și să prevenim o foamete mai extinsă.

Lumea trebuie să înceteze să înarmeze generalii, să vorbească cu o singură voce și să le spună: opriți-vă din a vă sfâșia țara, nu mai blocați ajutorul pentru poporul sudanez, încheiați acest război acum.

Dar oamenii au nevoie de mai mult decât absența războiului.

Au nevoie de o șansă, o șansă de a trăi în demnitate.

Trebuie să fie protejați de ravagiile schimbărilor climatice, foamete și boli.

Administrația noastră a investit peste 150 de miliarde de dolari pentru a face progrese în atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă.

Aceasta include 20 de miliarde de dolari pentru securitate alimentară și peste 50 de miliarde pentru sănătate globală.

Am mobilizat miliarde în plus în investiții din sectorul privat.

Am luat cele mai ambițioase măsuri climatice din istorie.

Ne-am mișcat să ne realăturăm Acordului de la Paris din prima zi.

Și astăzi, țara mea este în sfârșit pe drumul cel bun pentru a reduce emisiile la jumătate până în 2030.

Pe cale să îmi onorez angajamentul de a quadrupla finanțarea climatică pentru națiunile în curs de dezvoltare, cu 11 miliarde de dolari până acum în acest an.

Ne-am realăturat Organizației Mondiale a Sănătății, donând 700 de milioane de doze de vaccin COVID către 117 țări.

Acum trebuie să acționăm rapid pentru a face față focarului de MPOX din Africa.

Suntem pregătiți să angajăm 500 de milioane de dolari pentru a ajuta țările africane să prevină și să răspundă la MPOX și să donăm 1 milion de doze de vaccin MPOX acum.

Facem apel la partenerii noștri să se alăture angajamentului nostru și să transforme aceasta într-un angajament de un miliard de dolari pentru popoarele Africii.

Dincolo de necesitățile de bază precum hrana și sănătatea, Statele Unite, G7 și partenerii noștri au demarat o inițiativă ambițioasă de a mobiliza și furniza finanțare semnificativă lumii în curs de dezvoltare.

Lucrăm pentru a ajuta țările să-și dezvolte infrastructura, să treacă la energie curată, să realizeze transformarea digitală, să pună bazele economice pentru un viitor prosper.

Se numește Parteneriatul pentru Infrastructură Globală și Investiții.

Am început deja să vedem roadele acestuia în Africa de Sud, Asia de Sud-Est și în America.

Trebuie să continuăm.

Vreau să realizăm lucruri împreună.

Pentru a realiza acest lucru, trebuie să construim o Organizație a Națiunilor Unite mai puternică, mai eficientă și mai incluzivă.

ONU trebuie să se adapteze și să aducă voci și perspective noi.

De aceea susținem reformarea și extinderea componenței Consiliului de Securitate al ONU.

Ambasadorul meu la ONU tocmai a prezentat viziunea noastră detaliată pentru a reflecta lumea de astăzi, nu pe cea de ieri.

E timpul să mergem înainte.

Consiliul de Securitate, ca și ONU în sine, trebuie să revină la sarcina de a face pace, de a negocia acorduri pentru a pune capăt războaielor și suferinței.

Și de a opri răspândirea celor mai periculoase arme, de a stabiliza regiunile tulburi din Africa de Est până în Haiti, inclusiv misiunea condusă de Kenya care lucrează alături de poporul haitian pentru a schimba situația.

De asemenea, avem responsabilitatea de a ne pregăti cetățenii pentru viitor.

Vom vedea mai multe schimbări tehnologice, susțin eu, în următorii doi până la zece ani decât am văzut în ultimii 50 de ani.

Inteligența artificială ne va schimba modul de viață, modul de muncă și modul de a purta războaie.

Ar putea aduce progrese științifice într-un ritm nemaivăzut până acum.

Și multe dintre acestea ne-ar putea îmbunătăți viețile.

Dar IA aduce și riscuri profunde, de la deepfake-uri la dezinformare, de la noi agenți patogeni la arme biologice.

Am lucrat atât în țară, cât și în străinătate pentru a defini noi norme și standarde.

Anul acesta, am obținut prima rezoluție a Adunării Generale privind IA pentru a începe dezvoltarea unor reguli globale — reguli globale de conduită.

De asemenea, am anunțat o declarație privind utilizarea responsabilă a IA, la care s-au alăturat 60 de țări din această sală.

Dar să fim sinceri, acesta este doar vârful aisbergului în ceea ce privește ceea ce trebuie să facem pentru a gestiona această nouă tehnologie.

Nimic nu este sigur în privința modului în care IA va evolua sau cum va fi implementată.

Nimeni nu cunoaște toate răspunsurile.

Stimați lideri, cu umilință vă ofer două întrebări.

În primul rând, cum putem noi, ca comunitate internațională, să guvernăm IA?

În timp ce țările și companiile se întrec spre frontiere incerte, avem nevoie de un efort la fel de urgent pentru a asigura siguranța, securitatea și fiabilitatea IA.

Pe măsură ce IA devine mai puternică, trebuie să devină și mai receptivă la nevoile și valorile noastre colective.

Beneficiile trebuie să fie împărtășite echitabil de toți.

Ar trebui să fie folosită pentru a reduce, nu pentru a adânci diviziunea digitală.

În al doilea rând, ne vom asigura că IA sprijină, mai degrabă decât subminează, principiile fundamentale conform cărora viața umană are valoare și toți oamenii merită demnitate?

Trebuie să ne asigurăm că capacitățile uimitoare ale IA vor fi folosite pentru a ridica și împuternici oamenii obișnuiți, nu pentru a oferi dictatorilor lanțuri mai puternice pentru spiritul uman.

În anii următori, s-ar putea să nu existe un test mai mare al conducerii noastre decât modul în care vom gestiona IA.

Permiteți-mi să închei cu aceasta.

Chiar dacă navigăm prin atâtea schimbări, un lucru nu trebuie să se schimbe.

Nu trebuie să uităm niciodată pe cine suntem aici să reprezentăm.

"Noi, poporul".

Acestea sunt primele cuvinte ale Constituției noastre, însăși ideea Americii, și ele au inspirat cuvintele de deschidere ale Cartei ONU.

Am făcut din păstrarea democrației cauza centrală a președinției mele.

În această vară, am fost pus în fața deciziei de a candida pentru un al doilea mandat ca Președinte.

A fost o decizie dificilă.

A fi Președinte a fost onoarea vieții mele.

Mai sunt atât de multe lucruri pe care vreau să le realizez.

Oricât de mult iubesc această funcție, îmi iubesc țara și mai mult.

Am decis că, după 50 de ani de serviciu public, e timpul ca o nouă generație de lideri să ducă națiunea mea mai departe.

Dragi colegi lideri, să nu uităm niciodată, unele lucruri sunt mai importante decât păstrarea puterii.

Este vorba despre poporul vostru.

Poporul vostru contează cel mai mult.

Nu uitați niciodată, suntem aici pentru a servi poporul, nu invers.

Pentru că viitorul va fi câștigat de cei care eliberează întregul potențial al poporului lor, să respire liber, să gândească liber, să inoveze, să se educe, să trăiască și să iubească deschis, fără teamă.

Acesta este sufletul democrației.

Nu aparține unei singure țări.

L-am văzut în întreaga lume, la bărbații și femeile curajoase care au pus capăt apartheidului, au dărâmat Zidul Berlinului, luptă astăzi pentru libertate, dreptate și demnitate.

L-am văzut, acea dorință universală de drepturi și libertate în Venezuela, unde milioane și-au exprimat votul pentru o schimbare care nu a fost recunoscută, dar nu poate fi negată.

Lumea cunoaște adevărul.

L-am văzut în Uganda, activiștii LGBT cerând siguranță și recunoașterea umanității lor comune.

Am văzut cetățeni din întreaga lume alegându-și pașnic viitorul, de la Ghana la India și Coreea de Sud, națiuni reprezentând un sfert din umanitate care vor organiza alegeri doar în acest an.

Este remarcabilă puterea lui "Noi, poporul" care mă face mai optimist cu privire la viitor decât am fost vreodată.

De când am fost ales pentru prima dată în Senatul Statelor Unite în 1972, fiecare epocă se confruntă cu provocările sale.

Am văzut asta ca tânăr. O văd și astăzi.

Dar suntem mai puternici decât credem.

Suntem mai puternici împreună decât singuri.

Iar ceea ce oamenii numesc imposibil este doar o iluzie.

Nelson Mandela ne-a învățat, și citez: "Întotdeauna pare imposibil până când e realizat".

"Întotdeauna pare imposibil până când e realizat".

Stimați lideri, nu există nimic care să depășească capacitatea noastră dacă lucrăm împreună.

Haideți să colaborăm.

Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți. Și fie ca Dumnezeu să-i protejeze pe toți cei care caută pacea.

Vă mulțumesc.

Fii mereu la curent! Alătură-te comunității noastre pe YouTube și TikTok pentru conținut video de calitate. Pentru informații și alerte în timp real, urmărește-ne pe Telegram și WhatsApp.